• Share

De ce ar trebui sa te bucuri si tu ca exista Festivalul International George Enescu

De ce ar trebui sa te bucuri si tu ca exista Festivalul International George Enescu
Sursa foto: Andrei Gindac

Perioada mai domolita a anului a inceput frumos, credem noi. Cel mai important eveniment cultural organizat in Romania este in plina desfasurare. Festivalul International George Enescu aduce in perioada 2-24 septembrie, la Bucuresti, peste 3000 de artisti din toata lumea pentru 80 de evenimente minunate.

Aseara, pe scena Salii Palatului, din Seria Mari orchestre ale lumii, a fost London Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului rus Vladimir Jurowski, de care ne-am bucurat si noi.

In cazul in care nu stii daca vrei sa mergi la vreunul din concertele unde mai gasesti bilete, noi iti spunem ca merita sa incerci macar o data.

Instrumentisti inainte de spectacol    Sursa foto: Andrei Gindac

Inca de la intrarea in Sala Palatului, unde poate ai mai fost cu ocazia altor evenimente, simti ca este alta atmosfera de aceasta data. Lumea toata este frumos imbracata. Multe doamne la pas domol si elegante, doua cate doua, cupluri de mana, dar si ceva straini, ni s-au plimbat prin fata ochilor. In aer plutea o oarecare emotie cu aroma de parfum bun.

Pana te lamureai ce e de gasit prin foaier, de unde aveai posibilitatea sa iti iei CD-uri cu muzica si carti, puteai sa iti cumperi si apa, sampanie, gustari si prajituri la farfurie. Dragut din partea lor, dar pentru ca nu prea aveai unde sa si te bucuri de ele, unde sa le lasi, poate apa ar fi fost suficienta.

Cu toate ca Sala Palatului nu e ok semnalizata, oamenii si-au cautat locurile cu rabdare, cautand sa nu deranjeze. Chiar si la al treilea gong unii inca vanau sectoarele cu locuri, placutele cu inscriptii find greu de citit si plasate nu chiar la indemana. Era personal care scana biletele la intrare, dar voluntarii, pentru ca nu pareau angajati, nu stiau sa te indrepte catre locuri.

Concertul a inceput delicat cu Preludiu la actul  I al operei „Tristan si Isolda╦« de Wagner, orchestra a fost divina, iar dirijorul - o prezenta cel putin demna de studiat cu respect. Acum am inteles de ce toti dirijorii au parul lung. Face parte din spectacol. Miscarile lui in timp ce conduce orchestra nu ar mai fi fost atat de dramatice tuns.

Apoi, tot in prima parte, a urmat solistul Christian Tetzlaff la vioara. Alaturi de orchestra si dirijorul mai sus mentionat, a impresionat intreaga sala cu Concertul pentru vioara si orchestra (1935) al lui Berg. Violonistul a fost aplaudat la final cale de trei iesiri de pe scena care s-au sfarsit cu un bis din partea artistului. A urmat pauza si a doua parte a evenimentului: Simfonia a XI-a in sol minor op. 103 de Sostakovici . Noua ne-a placut cel mai mult. A fost o ocazie de a calatori printr-o gama bogata de sentimente.

Christian Tetzlaff la vioara   Sursa foto: Andrei Gindac

Acustica salii e buna si asta stim sigur si pentru ca s-a auzit foarte bine pe tot parcursul spectacolului de cate ori a tusit vreun spectator. Si s-a intamplat des. Publicul a fost unul educat insa daca vorbim de telefoane inchise, semn ca facem progrese si la capitolul respect pentru artisti. Ne asteptam sa sune mai multe telefoane in sala, dar a fost doar unul. Plus un mesaj.

Finalul a fost unul grandios, cu ropote interminabile de aplauze care au facut dirijorul sa iasa sa multumeasca publicului de sase ori.

Concluzia noastra este ca acest festival scoate ce e mai bun din noi, romanii, si, incet dar sigur, evoluam in ceea ce priveste partciparea la evenimente de inalt nivel cultural.

Distribuie