Muzeul National Cotroceni

Ansamblul Cotroceni este un caz unic in cuprinsul urbei bucurestene (dar si la nivelul teritoriului national) in ceea ce priveste multitudinea partilor sale componente, variate din punct de vedere al functionalitatii si destinatiei.

Unicitatea sa este reflectata si de faptul ca, de-a lungul timpului, ansamblul Cotroceni integra constructii cu caracter laic de o mare varietate (palatul domnesc - transformat ulterior intr-unul nou, destinat mostenitorului tronului Romaniei, vechile pivnite domnesti - existente si astazi, pavilionul sau foisorul, anexele palatului, manejul, remiza auto, casa gradinarului, serele, Azilul Elena Doamna), militar (obahta - corpul de garda), ecleziastic (manastirea: chiliile, cuhniile, trapeza - sala de mese, clopotnita, biserica - piesa centrala, casele egumenesti, capela azilului - pictata de Gh. Tatarescu), feroviar (gara regala), exotic (casa amerindiana aflata in parcul palatului), monumente funerare (al micutei principese Maria, ale sotilor Davila), o intinsa gradina (o parte va deveni gradina botanica), campul de exercitii si solemnitati militare, bariera oraseneasca cu acelasi nume.

Muzeul National Cotroceni este unul dintre cele mai importante muzee din Bucuresti, situat in Palatul Cotroceni, unde pot fi vizitate spatii din fosta manastire de la Cotroceni si fostul palat regal de la Cotroceni, unde au locuit regele Ferdinand si regina Maria precum si colectiile de arta veche decorativa europeana.

Ansamblul Cotroceni a fost ridicat intre1679-1681, la vest de orasul Bucuresti de catre Domnitorul Serban Cantacuzino (1678-1688) si a fost cea mai importanta ctitorie a sa. In cadrul acestuia se remarcau biserica „Adormirea Maicii Domnului“ - asemanatoare tipologic bisericii episcopale din Curtea de Arges - precum si grandiosul palat domnesc, edificat in spiritul baroc - specific civilizatiei occidentale europene a acelor vremuri. Sub aspect arhitectonic, ansamblul de la Cotroceni cunoaste cateva momente de referinta: primul este legat de numele ctitorului Serban Cantacuzino (1678-1688); al doilea dateaza din perioada domniei lui Barbu Dimitrie Stirbei (1849-1853,1854-1856) care, in 1852, il reface si modernizeaza, infiinteaza gradina de la Cotroceni (una dintre marile gradini ale Capitalei ); urmeaza edificarea palatului princiar (1893-1895), de catre arhitectul francez Paul Gottereau, dar, din nefericire, datorita rezistentei scazute a palatului, dupa cutremurul din 1977 va urma o noua etapa, cand s-a refacut in mare parte palatul, spre deosebire de constructiile medievale care au rezistat vitregiilor vremii; tot atunci s-a ridicat si o aripa noua, care adaposteste sediul Presedintiei Romaniei.

Prin Legea nr. 1/30 iunie 1990, care stipuleaza utilizarea corpului istoric ca institutie muzeala, la 27 decembrie 1991, a fost deschis pentru marele public Muzeul National Cotroceni, avand un pronuntat caracter memorialistic.