Gradina Cismigiu este cea mai veche gradina publica din Bucuresti. 

In 1779, domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti, a poruncit construirea a doua cismele in Bucuresti. Prima cismea s-a facut pe locul unde este astazi gradina dinspre strada Stirbei Voda. Balta aparuta astfel constituia un focar de infectie in mijlocul orasului. In vecinatatea acestei cismele si-a ridicat o resedinta Dumitru Siulgi-basa, seful lucrarilor peste cismelele orasului, numit si "marele cismigiu". El avea ca principala insarcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, in folclorul urban "lacul lui Dura Negutatorul" dispare din toponimie si apare acela al "Cismigiului".

In 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea baltii si transformarea terenului intr-o gradina publica. Lucrul acesta se petrece abia in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, in 1847, cand a fost chemat gradinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena, si insarcinat cu transformarea terenului insalubru intr-o frumoasa gradina. Mayer a fost ajutat si de gradinarul Franz Harer.

Dupa abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Stirbei, hotaraste sa se sape un helesteu si un canal de legatura cu Dambovita. Lucrarile de infrumusetare se incheie in 1854, cand se face si inaugurarea oficiala a gradinii Cismigiu.

In partea dinspre Schitu Magureanu s-a amenajat o rotonda, unde au fost expuse busturile marilor scriitori: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Cosbuc, Stefan Octavian Iosif, Ion Creanga, Alexandru Vlahuta, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Balcescu si Vasile Alecsandri.

Pe o alta alee se gaseste monumentul de marmura pentru cinstirea soldatilor francezi din primul razboi mondial. Alte monumente ale gradinii: bustul Maica Smara, Gheorghe Panu, Izvorul Sissi Stefanidi.