D'ale carnavalului la Teatrul Mic: Prea mult zgomot pentru Caragiale

 

Când am intrat în primăvăratica seară de joi în Teatrul Mic pentru a vedea D'ale carnavalului, nu eram sigură exact la ce să mă aştept. Ştiam că e vorba de Caragiale şi speram la o comedie spumoasă. Am avut parte mai mult de o parodie cu tente groteşti.

 

 

 

 

 

Regia este semnată de Dragoş Galgoţiu, iar Ovidiu Niculescu, Florin Călinescu, Cristi Iacob şi Doru Ana se numără printre actorii cu nume sonore, care reuşesc într-o anumită măsură să influenţeze pozitiv acţiunea, dar sunt cumva puşi în umbră de tenta prea dramatică imprimată personajelor, care ţipă, strigă, se zbat şi se îmbrâncesc pe scenă pe toată durata spectacolului.

 

Cuvântul care defineşte cred cel mai bine piesa, care este, în fapt, o adaptare, este exagerare si trebuie pus probabil in  legatura cu dimensiunea absurda a spectacolului. De la porcul înjunghiat care face un zgomot infernal ce-ţi chinuie urechile, în timp ce fumul de pe scenă te îneacă uşor la ridicare cortinei, la actorii care îşi urlă mai toate replicile şi pana la decorurile realizate din bucăţi imense de şuncă şi cârnaţi. Mai toată piesa este o mare gălăgie şi, încercând să vezi dincolo de ea, aproape că nu reuşeşti să urmăreşti acţiunea.

 

Din păcate, se pleacă de la un Caragiale probabil perfect şi se încearcă o îmbunătăţire care nu face decât să ştirbească din comicul originalului. Dacă ne gândim şi că, la final, toată lumea moare, putem spune că piesa depăşeşte tiparul clasic şi te duce în cu totul altă direcţie. Iar măsura în care se apreciază acest lucru, ţine de fiecare spectator în parte.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: Teatrul Mic Şi FoarteMic FB

• Tag-uri