• Share

Jack White la Romexpo - contaminati cu totii pentru o seara

Jack White la Romexpo - contaminati cu totii pentru o seara

 

[Lazaret: spital izolat in care sunt tinute in carantina persoanele presupuse a fi contaminate de boli molipsitoare.]

 

De cand mi-a ajuns la urechi Lazaretto, ultimul albumul al cameleonicului si polivalentului Jack White, mi-am zis: “Ptii, ce bine ar intra un live!” Apoi s-a anuntat concertul de la Romexpo. A doua zi mi-am luat bilet. La cum am vazut eu atunci situatia, urma sa fie concertul anului ca anvergura, daca lasam la o parte Summer Well si The National. Mi-am spus ca o sa fie probabil sold out la nebunia aparuta pe Facebook la auzirea vestii. Insa eu nu mi-am dat seama ca populatia apta sa digere muzica nebuna a lui Jack White si, deci oarecum avizata in domeniu, nu este tocmai numeroasa, iar prietenii mei virtuali nu sunt un esantion reprezentativ.

 

 

jack white romexpo bucuresti 2014 review

 

 

Asa ca aseara, cand am ajuns la Romexpo, in jurul orei 19.30, nu am dat peste o mare revarsare de oameni, ci mai degraba peste o rasfirare linistita si cam saracuta. In deschidere au cantat cei de la OCS, de la 19.00 pana pe la 20.00. Eu am prins doar cateva cantece, dar un amic mi-a soptit ca i s-au parut usor plictisiti. N-as putea certifica.

 

Apoi niste domni frumos echipati au tras doua draperii imense si au ascuns scena, lasandu-ne sa asteptam in sunete energice de rap. Pe la 20.20 un prezentator scos parca dintr-un film sau, de ce nu, un videoclip al artistului, ne-a spus buna seara si ne-a explicat de ce am fost rugati sa nu filmam, fotografiem sau inregistram in timpul concertului. „Pentru ca spectacolul nu este unul de 3inch, cat are ecranul telefonului, ci cat o scena, iar Jack vrea sa realizam ca nu ne aflam acasa in fata televizorului, ci la un concert live, si, prin urmare, trebuie sa ne bucuram asa cum trebuie de el.”

 

La 20.30 a inceput nebunia. Cortina a fost data la o parte si in fata noastra a aparut o gasca vesela si ciudatica, varianta mixta a trupei, nici all-boys, nici all-girls. S-o luam metodic, de la stanga la dreapta. La tobe, Daru Jones a fost o explozie de energie, ne-a zambit tot concertul (cum stateam fix in fata lui la gard, mi s-a parut ca mai ales mie) si a dat tonul constant la aplauze. Dominic Davis, la chitara bas si contrabas pentru cateva piese, a intampinat ceva probleme tehnice, a remarcat un cunoscator, insa si-a revenit rapid. Fats Kaplin a fost o prezenta fantomatica si linistita ce s-a ocupat de pedal steel guitar si a avut si cateva interventii la vioara, maracas si muzicuta. Dean Fertita a pendulat intre pian si orga, integrandu-se foarte bine in formatie, daca tinem cont ca abia li s-a alaturat celorlati. Lillie Mae Rische m-a dus cu gandul la un soi de timida lasciva, ondulandu-se mai ceva decat rochia de matase pe care o purta si acompaniidu-si vocea country ba cu vioara, ba cu ukulelele. Iar Jack... ei bine, Jack a fost solist, a fost chitarist, a fost pianist... a fost un spectacol!

 

Setlistul, ca de obicei improvizat, a fost un mix cu de toate. Au fost balade country linistite si rock nebun, cu zbarnait de chitari si bubuit de tobe. Au fost piese de pe ultimul album solo, ca High Ball Stepper, Lazaretto, Three Women, Temporary Ground si Would You Fight for my Love?, piese The White Stripes, precum Hotel Yorba, We’re Going to Be Friends si I’m Slowly Turning Into You dar si Top Yourself, din repertoriul The Raconteurs. Concertul s-a incheiat dupa aprope doua ore, la bis, cu Seven Nation Army.

 

Jack ne-a pus sa cantam, sa aplaudam, ne-a multumit ca am venit, ne-a transmis toata dragostea si chiar ne-a povestit o istorioara, nu stiu in ce masura reala, de pe vremea cand se plimba prin Poiana Brasov in timpul filmarilor de la Cold Mountain. Nu s-a mai simtit ca publicul nu e suficient de numeros, deoarece spatiul a fost umplut pana la refuz de energia incredibila care a circulat intre cei de pe scena si cei din fata acesteia, in ambele sensuri.

 

Pentru ca, aseara, Romexpo a fost lazaretul lui Jack White si, timp de doua ore, am fost cu totii izolati de restul lumii si contaminati de nebunia si magia care ii curg prin vene.

 

 

Distribuie