Teatru: In Parc - Opt personaje, patru povesti de dragoste, doi actori si o banca

 

Opt personaje, patru povesti de dragoste, doi actori si o banca. Matematica iubirii se intampla de data asta in cadrul imaginar al unui parc, pe scena Teatrului Godot. Parcul, acest simulacru al naturii, este sursa de inspiratie pentru poeti, loc de meditatie si reculegere, este aer proaspat intr-o mare de praf si este cel mai adesea decorul preferat al orasenilor indragostiti. Piesa, In Parc, a lui Radu Iacoban, demonstreaza din plin acest ultim rol, aratand constanta lui de-a lungul vremii in viata amorezilor din diferite epoci.

 

 

 

 

 

Personajele nu sunt niste oarecare, sunt adevarate personalitati ale timpului lor, care se lasa descoperite pe masura ce se infiripa discutiile. Istvan Teglas alaturi de, fie Ana Ularu, fie Rodica Lazar, se schimba si de haine si de personalitati pentru a ii aduce in cotidian pe Eminescu si Veronica, Ferdinand si Mita Biciclista, criminalul in serie Rimaru si victima lui, Mihaela. Mai mult sau mai putin indragostiti, toti se afla sub semnul patimii. Astfel ca, odata cu povestile lor, sunt si ei demitizati si adusi pe linia ordinarului, pe masura ce pasiunea le scoate la iveala cele mai ascunse dintre slabiciuni; defectele sunt provocate iar dovezile lor de dragoste nu mai par decat penibile si de tot rasul.

 

Nu este prea confortabil sa privesti un Eminescu incurcat, care se fastaceste in declaratiile cele mai siropoase asemenea oricarui student indragostit, care are gelozii si ambitii mediocre, precum nu este usor nici sa vezi un rege bleg si bland, supus si influentabil, cu accese de moralitate innecate in valtoarea pasiunii pentru o dama de lux. Dar, intrand in jocul regizorului, putem cadea de acord ca aura mitica creata in jurul anumitor personalitati este predispusa sau cel putin vulnerabila la satirizare, satira fiind de fapt a poporului care creaza mitul, si nu a personajelor in sine.

 

Ultimul cuplu este cel al zilelor noastre. Cuplul indragostitilor de Facebook, al logoditilor cu telefoanele si casatoritilor cu internetul. Personajele se schimba, vremurile se schimba si limbajul odata cu ele, dar comunicarea ramane la baza legaturii dintre oameni. Comunicare exista si astazi, dar o comunicare alienata, prin intermediar. Internetul e vesnic la datorie sa ne salveze de vreo discutie inconfortabila, sa ne sopteasca vreun cuvant uitat, sa nu ne lase sa ne plictisim unii de altii. Si, privind retrospectiv bucati din istorie, pare ca uneori vremurile se schimba prea mult, prea brusc, prea nefiresc.

 

Click pe foto pentru marire

Foto: In Parc

• Tag-uri