Manastirea a fost construita de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii (1359).[2] Pictura interioara, realizata de zugravul Dobromir, a fost terminata in anul 1526, in timpul domniei lui Radu de la Afumati. Ea este pastrata fragmentar in Muzeul National de Arta din Bucuresti. Reparata de cateva ori, biserica a fost restaurata (1875 - 1886) de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, care i-a adus si unele modificari care au diminuat valoarea istorica a monumentului. Construita din piatra fatuita si profilata, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodita II, reluat ulterior si in alte constructii (mitropolia din Bucuresti, biserica fostei manastiri Cotroceni, manastirea Tismana etc.).

Dupa toate izvoadele, Neagoe Basarab a cladit biserica sa pe fundatiile unui locas mai vechi, care nu fusese altul decat sediul primei Mitropolii a Tarii Romanesti. Pe aceasta, Neagoe gasind-o „daramata si neintarita... a zidit-o si inaltat-o din temelii”, fapt pe care un cronicar al infaptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, il intareste. In aceasta forma, biserica Manastirii Curtea de Arges cunoscuta din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopala", cand a devenit resedinta Episcopiei Argesului, ramane, pentru arhitectura veacului al XVI-lea, daca nu monumentul cel mai de seama, una dintre cele mai reprezentative constructii al sale.