Monumentul Funerar Karl Storck

Karl Storck (n. 21 mai 1826, Hanau, Germania - d. 18 mai 1887, București) a fost un sculptor român de origine germană, stabilit în București din 1849.

A dus o intensă activitate în domeniul sculpturii statuare, portetistice și al celei decorativ-monumentale. A fost autorul, în colaborare cu Paul Focșeneanu, al basoreliefului de pe frontonul Universității din București (distrus în 1944), executat în stil neoclasic, care a introdus simbolistica mitologică și alegorică în sculptura românească.

Opera sa („Domnița Bălașa”, „Spătarul Mihail Cantacuzino”, „Ana Davila”) se caracterizează atât prin valorificarea cuceririlor academismului, cât și prin realismul viziunii. Ca portretist,a realizat bustul lui Theodor Aman și al lui C.A. Rosetti. Creația lui Storck se remarcă prin construcția solidă a volumelor și prin păstrarea detaliilor semnificative, migălos modelate. A fost primul profesor de sculptură la Școala de arte frumoase din București (Școala de Belle-Arte, fondată de Theodor Aman în 1864), a cărei catedră de specialitate a condus-o până la moarte.

A avut doi fii, Carol Storck (1854 - 1926) și Frederic Storck (1872 - 1942), ambii distingându-se ca sculptori.

Câteva lucrări și machete pentru monumente de for public realizate de Karl Storck se regăsesc și în Colecția de Artă Plastică "Fr. Storck și Cecilia Cuțescu Storck" a Muzeului Municipiului București, adăpostit în fosta locuință a sculptorului Frederic Storck și a soției acestuia, pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, din Str. Vasile Alecsandri nr. 16, sector 1. 

Monumentul funerar al sculptorului a fost realizat de fiul acestuia, Carol Storck in anul 1889.

(Sursa: Wikipedia)