Cand pietrele vorbesc : cimitirul evreiesc

 

Se spune ca ajungi sa cunosti o persoana cand vezi cum se comporta intr-o zi ploioasa, intr-o calatorie si cand isi pierde bagajele. Toate cele trei situatii au de-a face cu zona de confort si cu iesitul din ea. Gasindu-ma la inceputul unei frumoase relatii de prietenie, mi-am spus ca o plimbare prin cimitir ar trebui sa aiba acelasi efect ca cele trei situatii enumerate mai sus. Sau cel putin asta credeam inainte sa intru acolo.

 

 

 

 

 

Sambata, 5 martie. Doi eretici – pardon, crestini – aflati in fata Cimitirul Evreiesc de pe Soseaua Giurgiului au parte de o revelatie: avand in vedere ca e sambata (Sabat) si sambata este echivalentul duminicii la evrei, oare gasim pe cineva care sa ne deschida poarta? S-a gasit, am intrat.

 

 

 

 

Multe buruieni, morminte simple, unele cu piatra sparta, unele care se scufunda, poze vechi, iedera care acopera totul. Inscriptii in romana (varianta mai noua sau mai veche), reluate in ebraica, date in calendarul gregorian si in cel ebraic, nume evreiesti, nume duble, dar o singura persoana.

 

 

Citeste mai departe pe Viajoa.ro

• Tag-uri