Cinema: Sut si gol Corneliu Porumboiu - Al doilea joc, exercitiu de imaginatie pe si dincolo de stadion

 

Ce este un film? Sau mai bine spus, ce este un meci de fotbal? Pentru multi, doua lumi extrem de diferite. Pentru Corneliu Porumboiu meciul nu bate filmul, ci devine chiar film. Astfel, cel mai nou experiment cinematografic al regizorului devine documentarul Al doilea joc. Se ia un meci de fotbal, ce-i drept, un derby, Steaua - Dinamo, jucat in 1988, in conditii de ninsoare abundenta si se comenteaza de catre un tata si un fiu. Tatal, Adrian Porumboiu, este chiar arbitrul de atunci al partidei, iar fiul, Corneliu este regizorul, care ne convinge pana la final ca da, meciul este un film.

 

 

 

 

 

Si de ce nu ar fi? Iz de batalie, vreme de poveste, staruri unul si unul pe teren, toti tineri si frumosi: Hagi, Lacatus, Dan Petrescu, Balint, Raducioiu... Iata, am zguravit primul plan. Cel de-al doilea, nascut din comentariile tatalui si ale fiului, ne arunca in amintire si istorie, in introspectie si metafictiune.

 

Istorie si amintire: Asistam, la un an inainte de Revolutia din 1989, la un meci al orgoliilor intre vesnicele rivale - echipa Armatei (Steaua) si echipa Securitatii (Dinamo). E iarna si ninge exact ca in povesti, dar nu conteaza, stadionul e plin, asa cum numai la teatru si la meci era plin in acele vremuri. Filmarea este una de epoca de piatra, iar cand situatia se incinge pe teren (faulturi etc.) operatorii arunca camera in multimea de umbrele din tribune, ori prin copaci.

 

Introspectie si metafictiune: comentariile celor doi, pe care nu-i vedem, zugravesc relatia tata-fiu si dau tonul perspectivei. Fotbal, politica, film, trecut versus prezent, totul e comentat. Porumboiu-tatal nu crede ca va fi nimeni interesat de un meci de fotbal de acum o gramada de ani, in fond, zice el, fotbalul, ca si arta, sunt produse perisabile. Porumboiu-fiul vede, pe masura ce meciul inainteaza, tot mai mult dimensiunea lui filmica: E ca unul dintre filmele mele. E lung si nu se intampla nimic.

 

Insusi titlul are dublu sens si e autoreferential. Al doilea joc nu este probabil un documentar pe care sa vreti sa-l vedeti a doua oara, dar este unul pe care-l veti primi cu surpriza si placere. Si pe care l-ar vedea, poate, si persoane care merg mai mult la meci si mai putin la cinema.

 

 Click pe foto pentru marire

Foto: Independenta Film

• Tag-uri