Interpretul nu traduce, interpreteaza

Miercuri, 2 martie, zi friguroasa, ca de inceput de primavara timid, si un cadou de martisor – invitatie la spectacolul de teatru Interpretul cu Radu Gheorghe si Anca Sigartau, la Teatrul Mic. Nu stiam la ce sa ma astept exact de la aceasta piesa, insa stiam ca actorii sunt buni si subiectul este unul promitator: un interpret (a carui specializare este vioara) raspunde anuntului unui hotel, care cauta insa un interpret-translator, de aici totul transformandu-se intr-un sir de incurcaturi.

 

O comedie clasica, scrisa de Tristan Bernard si tradusa de Radu Beligan, descrisa de formula Un spectacol Nepot, al unei piese Bunici, Interpretul ne vorbeste despre neputinta si despre aparenta banalitate a limbajului care devine obstacol in calea comunicarii si a intelegerii, ajungand la cote absurde. Comicul se naste tocmai din aceste jocuri cu limbajul, mizand pe polisemantismul romanei si pe similaritatile sonore engleza-romana.

 

Ceea ce m-a surprins, insa, in aceasta adaptare este tendinta de varieteu imprimata piesei, care a presupus (prea) multe cantece-interludiu. Cei 4 actori, unii mai mult, altii mai putin inzestrati cu voci care sa incante urechea pareau desprinsi dintr-o soap opera de toata frumusetea, incepand sa cante de cate ori urma un moment important al actiunii.

 

Daca aceasta gaselinta regizorala nu mi s-a parut atat de inspirata, inspirate mi s-au parut improvizatiile lui Radu Gheorghe care a stiut cum sa mentina interesul publicului si a interactionat puternic cu cei doritori sa ii raspunda la intrebarile semi-retorice. De asemenea, inspirat a fost si momentul valsului in care doi dintre actori au luat la dans doi spectatori, continuand sirul de improvizatii.

 

Interpretul este genul de piesa la care merita sa mergi pentru o ora si jumatate de relaxare si binedispunere fara eforturi.

 

P.S. Piesa se joaca in mod obisnuit la Teatrul Foarte Mic, insa acesta este, pentru moment, in curs de reamenajare.

• Tag-uri